Hâda
Dintre florile prea scumpe, Din vestitul răsărit Una singură se-ntinde, Din al ei iatac ferit. Armă veche printre flori, Când nu-i loc de primăvară Floarea noastră schimbă dară Dintr-un simplu "hai,... se face" Într-un "eu sunt cea... care nu-mi place" N-ar fi bai că te preschimbi, Și că-ți schimbi al tău vechi grai, Orice floare din grădină Poa' să-și facă propriul trai. Dar din doar atâta lucru Să ajungi sa joci urât Să-nțeleaga lumea toată Că ești tare cu al tău cânt? Nu cumva să se înțeleagă De frumosul nostru-alai Ca tu simplă floare rară Ai pierdut jocu' c-un vreun crai, Dar să fi atât de hâdă Să îți vezi de-al tău ghiveci Când subiectul nu te-atinge Tu să faci din totu' terci? Mai apoi să spui sărită Ca-i văzut tu scurt pe doi Cum că unu' altu-ți calcă Prin ghiveciul cu noroi? Care ți-e veșmântul clar Floare una spune dar Cea de-odata cum pozai Sau recenta spin cum dai? Care-i fața ta s-o spui Cea petală, sau noroi?