Postări

Se afișează postări din iunie, 2021

Vatika

 ORIGINEA NUMELUI VATICAN Originea numelui Vaticanului, nu este biblică, nici latină, nici greacă. Mai întâi Etruscii au construit un cimitir pe panta unui deal în afara vechiului oraș de atunci, care peste vremuri va ajunge să fie Roma.  Numele zeiței etrusce care păzea necropola era Vatika.  Numele Vatika venea de la un strugure cu gust amar, nu foarte bun dar folosit de țărani pentru a produce vin ieftin care, împreună cu o plantă cu același nume, erau ingerate cu mare plăcere pentru că oferea incredibile “halucinații spirituale”. Așa cuvântul a fost transmis în latină ca sinonim pentru “viziune profetică”. Cuvântul latin vaticinor înseamnă „a prezice, a profeți” de la vatis „poet, profesor, oracol”.  Secole mai târziu, acel deal a fost locul unui circ a cărui principală atracție era lapidarea oamenilor și potrivit legendei, chiar acolo a fost executat Sfântul Petru, răstignit cu capul în jos și îngropat în apropiere.  Constantin, a fondat acolo un sanctuar atunci când locul era dej

Boier muntean

 „Si binecuvantatul Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Romanesti si al Ardealului si al Moldovei, atunci cand ajunse in apropiere de Iesi, innopta la o manastire de-aproape (…) Sa zice ca in miezul nopţii domnul se trezi în cortul lui cu o faptura cenusie, fara pic de asemanare cu oamenii. Si-avea ochi lunguieti, fara nas si fara par pe cap (…) si-atunci domnul lua o sabie si vru s-o taie nemaidecat, dar faptura disparu (…) Mulţi curteni i-au zis domnului ca dracul fu sa-l vaza (…)”

Tic-tac Sam

 Se spune ca nu e bine ca la o sindrofie, un chef, o șuetă, la o masa,...un pahar, o întâlnire...sa vorbești despre politica sau religie...pentru ca strici atmosfera... Corect! Dacă la capitolul politica se pot naște disensiuni bazate pe gusturi și orientări doctrinare diferite, argumentate prin mult patos și  chiar nervi sau pumni în masa  cateodata, la capitolul religie în secolul XXI nu exista doar clișeul ala vechi între credincios-necredincios sau teu-ateu..., mai nou exista un soi de fandos de partea celor ce nu cred în aproape nimic, ei nu mai sunt atei, atei și atât, ci ei merg pur și simplu pe date stiintifice, pe chestiunii elegante, parfumul ala de indivizi care știu ce sa aleagă, ca na, dacă începi sa vorbești de o molecula studiata prin laborator, continui cu tema aia despre ADN cum ca se știe cică vezi doamne secventa clara din "arborele vieții" cum sa ieși blond, înalt și cu ochii albăstrui, apoi continui în a spune cum au găsit baietii aia cu 3-4 diplome, aia