yo yocelyo

  Când eşti fericit, toţi sunt prieteni cu tine... 

 Să nu alegi să faci rău, chiar dacă ai fost rănit. Lasă răul să se ducă, iertarea îți va aduce liniște. Să nu spui cuvinte grele, chiar dacă ți se par meritate și perfect adevărate. Ecoul lor se stinge greu. Rănind un suflet, vei purta povara durerii lui.  Să nu îți lași frustrarea să se reverse pe oamenii dragi. Oricine are dreptul de a fi trist, supărat și nervos, dar nu vom găsi niciodată liniște furând liniștea altcuiva. Să nu ții minte răul. Și nici pe omul care ți l-a făcut. Vei zbura mai ușor, fără ca apăsarea dezamăgirilor să-ți îngreuneze aripile. Să uiți. Și să-ți amintești doar binecuvântările din viața ta: zilele și clipele care trec și adaugă rost vieții. Oamenii și bucuria. Toate trec, cu bune și rele.  Depinde doar perspectiva din care vrei să le privești pe toate. Și, alegând iertarea, bunătatea și liniștea interioară, niciodată nu vei  avea de pierdut.  (Rațiune sau Simțire)

  (text preluat)  Încă de la începutul conștientizării mele, am simțit această stare ciudată de durere sufletească ca și cum atârnasem un bolovan de gâtul meu, dar de ce? Din cauza  orgoliului . Una dintre marile greșeli ale omului este să aleagă, să-și adâncească   orgoliul   în interiorul sufletului său. De ce devenim  orgolioși ? După o ceartă sau o discuție contradictorie, atunci când dorim să demonstrăm celuilalt că nu am greșit, orgoliul ne împinge să  NU  facem o acțiune benefică tuturor, deși este absolut normală și scurtează absolut timpul și energia consumată. Din cauza orgoliului, persoanele aleg să nu-și mai vorbească o perioadă lungă din timp, până când una dintre ele cedează și lasă de la ea. Orgoliul  îți limitează atât ființa cât și viitorul. Cum ar fi să alegi varianta cea mai ușoară de a te apropia mai ușor de persoanele din viața ta, chiar dacă ți-au greșit și consideri că meriți niște scuze pe care oricum nu le vei obține, să îți arunci mândria la gunoi și să le scr