Hace Frio Ya

-

 Când eşti fericit, toţi sunt prieteni cu tine... 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

mon amurg...!

-
 🤣🤣Text preluat: DUPĂ O DESPĂRȚIRE 😂😂 El ii trimite mesaj: "Ia zi făi trotineto, tu chear ai inpresia că numai găsesc ca tine, sau cum ? Decât pocnesc din degete și vine fetili ca guguștiucii la miez de pâine, ej nebună la cap? Hai, te pup, numai mă cauți deacuma, te treq de cotobârniță, că ești un capitol ânchis petru mine, hai te pup , asa di mila." (după o zi- el iar trimite mesaj) "Mai sunat cunva aseară?...că țeam șters număru și am văzut un apel cu un număr necunoscut. Eream la club cu doua gajici care dansa ca cadâna peste mine și ma făcut să uit de numele tău. Cum ziceai că te cheamă? :)) " (după 5 minute- alt mesaj) "Răspunde! Deci tu ai sunat?" (după 1 minut) "Poti să zici daca ai fost tu ca nu ma supar!" (alt minut) "Da de ce nu raspunzi? Pot să știu și eu?" (dupa 10 secunde) "Spune ceva!" (dupa 3 secunde) "Te rog zi ceva!" (imediat) "Zambilico răspundemi! Te iubesc nu pot trai fara tine! Zimi cev...
Citiți mai multe

...

-
 Fiecare suflet își poartă chipul care i se potrivește. Dacă nu și-l are de la început croit pe seama și făptura lui, singur și-l modelează, dinlăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mișcările și de căldura cugetării, de vorbele pe care le spune și mai ales de cele pe care nu le spune; apoi ochii, ochii care, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, culoarea privirii, a undei acesteia de viață, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Și toată fața, cu liniile și cu mișcările ei, sfârșește astfel prin a fi opera firii noastre, a sentimentelor și gândurilor noastre. Alexandru Vlahuta
Citiți mai multe

Hâda

-
Dintre florile prea scumpe, Din vestitul răsărit Una singură se-ntinde, Din al ei iatac ferit. Armă veche printre flori, Când nu-i loc de primăvară Floarea noastră schimbă dară Dintr-un simplu "hai,... se face" Într-un "eu sunt cea... care nu-mi place" N-ar fi bai că te preschimbi, Și că-ți schimbi al tău vechi grai, Orice floare din grădină Poa' să-și facă propriul trai. Dar din doar atâta lucru Să ajungi sa joci urât Să-nțeleaga lumea toată Că ești tare cu al tău cânt? Nu cumva să se înțeleagă De frumosul nostru-alai Ca tu simplă floare rară Ai pierdut jocu' c-un vreun crai, Dar să fi atât de hâdă Să îți vezi de-al tău ghiveci Când subiectul nu te-atinge Tu să faci din totu' terci? Mai apoi să spui sărită Ca-i văzut tu scurt pe doi Cum că unu' altu-ți calcă Prin ghiveciul cu noroi? Care ți-e veșmântul clar Floare una spune dar Cea de-odata cum pozai Sau recenta spin cum dai? Care-i fața ta s-o spui Cea petală, sau noroi?
Citiți mai multe