Dintre florile prea scumpe,
Din vestitul răsărit
Una singură se-ntinde,
Din al ei iatac ferit.
Armă veche printre flori,
Când nu-i loc de primăvară
Floarea noastră schimbă dară
Dintr-un simplu "hai,... se face"
Într-un "eu sunt cea... care nu-mi place"
N-ar fi bai că te preschimbi,
Și că-ți schimbi al tău vechi grai,
Orice floare din grădină
Poa' să-și facă propriul trai.
Dar din doar atâta lucru
Să ajungi sa joci urât
Să-nțeleaga lumea toată
Că ești tare cu al tău cânt?
Nu cumva să se înțeleagă
De frumosul nostru-alai
Ca tu simplă floare rară
Ai pierdut jocu' c-un vreun crai,
Dar să fi atât de hâdă
Să îți vezi de-al tău ghiveci
Când subiectul nu te-atinge
Tu să faci din totu' terci?
Mai apoi să spui sărită
Ca-i văzut tu scurt pe doi
Cum că unu' altu-ți calcă
Prin ghiveciul cu noroi?
Care ți-e veșmântul clar
Floare una spune dar
Cea de-odata cum pozai
Sau recenta spin cum dai?
Care-i fața ta s-o spui
Cea petală, sau noroi?