Rațiune sau Simțire

Am auzit in decursul timpului in diverse ocazii ca rautatea la oameni e nativa... Am fost tentat mereu sa cred ca e asa cum am auzit, cu toate ca a fost un accept oarecum fortat. Parca a existat intodeauna pe undeva pe acolo un oarecare dubiu in ceea ce priveste rautatea nativa din oameni, un accept grabit care sa nu ma tina atintit in a ma gandi la asta. Probabil fiecare individ s-a gandit la lucrul asta intalnindu-se cu situatia asta,... eu personal am ajuns sa cred ca nimeni nu a scapat ca macar odata in viata sa nu se intalneasca cu aceasta rautate la semenii din jurul lor, la unii mai mult, la altii mai putin. Eu nu vorbesc de rautatile usoare pentru ca as fi ipocrit, toti suntem supusi binelui si raului in forma usoara, suportabila. Ei bine, daca nu demult eram impacat cu ideea ca oamenii sunt rai din motive de constructie, adica "din fabrica" , acum am ajuns sa spun ca totul e un fals, oamenii nu pot fi rai din nastere, ei acumuleaza aceasta rautate, prin educatie deficitara, mediul in care traiesc si/sau nu in ultimul rand suferintele, esecurile din timpul vietii. Suferintele acumulate in decursul vietii sunt direct proportionale cu frustrarea capatata, frustrarea care e de fapt anticamera zonei raului, intunericului mintii si beznei sufletesti. Tot amalgamul asta pacatos si distructiv ii strica, ii transforma,... si ei aleg. Partea proasta la toata tarasenia asta, ca sa ii poti da de cap intr-un fel este insa alta, exista destui indivizi pe planeta asta care indeplinesc tot periplul asta neavenit de educatie deficitara, mediu de trai neadecvat, anturaje, suferinta, esecuri, dar care nu ajung neaparat sa aleaga partea aia a raului, nu ajung in pozitia de individ rau, rautacios, meschin, diabolic. Si atunci care sa fie explicatia cu cei care ajung sa fie meschini, diabolici? Eu personal am tras linie la toata mascarada asta a raului din oameni,...si tocmai ce am spus mai sus, oamenii ALEG. Este fix alegerea lor. Da oameni buni, oamenii aleg sa fie rai pentru ca acea rautate le ofera comoditate in contactul cu oamenii, sau le ofera confort in sucul lor interior, e un fel de surogat inchipuit la idealul vietii lor. Daca acel ideal individual nu e realizabil oamenii se transforma in ceva negativ, in speranta ca asa se vor mentine pe trambulina care ii va lansa pe viitor spre acel obiectiv propus, acele idealuri senine care apar dupa ce fiecare dintre noi termina joaca cu papusile sau cu mingea prin curte sau in fata blocului, planurile lor cu viata, acea utopie frumoasa din mintea tuturor cand inca nu au ajuns sa fie "copti" la minte. Jocul asta repetitiv si distructiv de a fi meschin, la un moment dat devine rutina, si rutina e comoda, e ca si cum ai exersa intr-un domeniu si devii un cunoscator de seama al acelui domeniu, devii priceput. Ca sa exersezi rautatea diabolica mai ales, e musai sa fi un priceput mai intai, initial rautatea asta aleasa voit si practicata de anumiti indivizi da un gust amar celui ce o alege, insa treptat, odata ce devine rutina, acel gust amar dispare. Acel individ incepe sa inteleaga tot procesul asta ca pe un triumf, ca pe o lupta castigata cu semenii, cu el insusi, si cu lumea asta toata, ajunge sa-si inoculeze pana si ideea ca a fost atat de tenace in viata incat a devenit un falnic cunoscator al binelui, nu al raului. Se ajunge pana acolo unde se perverteste sensul corect al lucrurilor, al firescului, al realitatii, al valorilor morale. Cand rutina asta a raului isi intra in drepturi si dispare gustul ala amar de inceput, oamenii ce aleg calea asta, isi schimba efectiv polii, binele e rau si raul devine bine. Sunt sigur ca multi dintre voi ati observat cel putin odata in viata chipul raului ce zambeste, ce se distreaza. Sa nu credeti ca rautatea are doar forme usor identificabile prin manifestarea ei tipica din zona asta a raului... Rautatea intruchipata are zambet domnilor,... rade, canta, zburda,... rautatea asta cu chip fericit devine diabolica, tinde spre perfectiunea meschinului. Extrema asta a raului e vecina cu fratii si surorile dintodeauna -  minciuna, lauda de sine, egoismul, ingamfarea, tegiversarea realitatii, schimonosirea firescului, materialismul intentionat si declarat, vanitatea, nevoia de furt, escrocheria, cinismul, delirul, nebunia,... Un individ cu practica sporita in ale meschinului se scalda printre toate astea in voie, se simte acasa la el deja, acolo isi face coliba si e greu sa-l scoti din confortul lui, prinde radacini asa de puternice incat nici cu armele lui nu-l mai scoti de acolo... Cand spun "armele lui" ma refer strict in a te folosi pe moment de ceea ce practica genul asta de indivizi din ce in ce mai des intalniti in jurul nostru. Stiu, pare ciudat, seamana a rautate in oglinda, suna a ipocrizie ceea ce spun, chiar si daca o fac pentru a da un exemplu teoretic... ei bine, am spus mai sus, raul contra raului nu merge, e doar varianta care prelungeste inconvenientul, care mentine ura, rautatea si dispretul, naste invidie, gelozie, discriminare, rasism,... care transforma oamenii in animale fara discernamant, in fiare hulpave gata sa se sfasie. E lesne de observat ca acesti indivizi cazuti in haznaua raului si prostiei ulterioare, cand iti aud genul asta de discurs ce il am eu aici, vor incerca sa corecteze logica si spusele mele, o vor face folosind principii corecte, valabile,... culmea, principii de logica si de bun simt, odata stiute, invatate si adorate de ei..., principii care inca mai mohnesc in ei, insa nu vor folosi niciodata aceleasi principii pentru ei insusi, principiile de calitate si firesti nu li se potrivesc, pentru ei nu exista autocorectia cat timp intentiile le sunt meschine, grotesti si delirice... Intodeauna am privit genul asta de indivizi ca pe cei care isi poarta dupa ei roaba cu rahat si cand interactioneaza cu semenii isi aseaza roaba cu grija, se cuibaresc galesi in ea, si incep sa graiasca ineptii tipice de acolo din tronul lor castigat cu truda prostiei si ignorantei rautatii intentionate. Colac peste pupaza, zambetul acela pe chipul rautatii cinice le apare imediat ce vor observa ca s-a dat vreun vant in jurul lor... de catre unul din semenii lor evident... Vor zambi si vor spune ca pute, vor arata cu degetul ca le vine un damf, dar nu vor intelege niciodata ca ei se scalda in roaba cu rahat, poti sa le-o pui si in cap... Nicio sansa... Daca raul contra rau nu va functiona niciodata, atunci eu as alege in cazul asta un ignor, un intors cu spatele relaxat pentru cei care in zbuciumul lor au ales raul... Si astfel binele se identifica in cazul asta cu pasivitatea... Doamne ajuta!