Oameni...

Mi-a placut sa impart oamenii in 3 categorii - oamenii mecanici, asa zisii "rationali" care mizeaza doar pe "cusaturile" unei vieti bazate pe reguli stiute, planuite mecanic, fixe, stricte, acei oameni care nu aspira la o stare interioara, care considera ca sentimentele, emotiile, trairile lor si a lumii asteia, nu sunt decat simple scapari ale naturii, sentimente care isi fac loc in interiorul lor neinvitate, si pe care le considera intruse, ... oameni care de cate ori in intimitatea lor sunt atinsi de asa ceva, zambesc retinuti in coltul gurii, se scutura sa treaca cat mai repede momentul, sa uite,... sa se descotoroseasca de invazia emotiilor care dau buzna in ei,... si isi reiau normele lor zilnice... Pentru ei, orice sclipire interioara e un fel de fatal error, un fel de error 404 al Windowsului lui Gates, un error in varianta biologica. Printre ei i-am recunoscut mereu pe cei care braveaza cu stirile citite din domeniul stiintei, cei fascinati de progresul unei umanitati reci dar progresiste, cei care considera fiinta umana carne de tun pentru un univers descoperit de ei prin munca asidua. Acesti pionieri hazardati de ceea ce vad sub microscop sau in telescoape, dar care nu iti vor spune nicodata de ce oamenii se iubesc, sau de ce oamenii plang... de ce oamenii se urasc, se detesta, se vand sau se mint... iti vor da raspunsuri nastrusnice gen "la asta lucram acum" sau "mie ca adept al stiintei nu mi se intampla asa ceva..." sau "noi lucram la alt nivel, nu ne ocupam de prostioare..." Cea de-a doua categorie este exact inversul celei dintai,... acei oameni care isi traiesc viata ca niste zombie inghesuiti de emotii si idei suprarealiste, cei care considera lumea inconjuratoare prea robotica pt ei, si ca atare isi deschid de cate ori au ocazia tot ce au pe dinauntru ca sa ofere, sa dea din ei toata profunzimea lor acumulata pentru binele acestei lumi, asa cum o considera ei. In categoria asta i-am intalnit pe cei care cauta tot felul de guroi infuzati din orientul indepartat, sau din orice alta zona exotica de pe glob, acei oameni care se regasesc in orice text traznit despre practici ciudate de a te dezvolta personal, asa zisa "dezvoltare personala" sau asa zisa tema a "integrarii in absolut" , sau "ascensiunea in 5D", cei care la orice text citit de un mameluc imbracat mai desucheat, sufera orgasme emotionale cumplite si pline de extaz revelator. Pentru acesti oameni orice noua teorie despre noi ca oameni, sau despre univers, despre existenta in general, ii baga in extaz emotional si ii mai scoti de acolo doar la urmatoarea nascocire a vreunui tiriplici lovit de 5D cand isi plimba margelele lui de os printre degete. Dupa ce le-am spus pe primele doua, probabil cineva mi-ar spune ca totusi prima este cea rezonabila, stiinta fiind un argument solid. Eu personal nu sunt impotriva stiintei, din contra, insa nu o sa fiu niciodata de acord cu pseudostiinta, adica sa fiu de acord cu teorile unora doar pt ca sunt spuse din zona unor acreditati cu diploma, si care isi doresc cu ardoare ca lucrurile sa fie asa cum spun ei doar pt simplu fapt ca acea diploma arata ca ei gandesc bine. E la indemana oricui sa gaseasca informatii corecte si sa afle ca in afara de marile descoperiri ale umanitatii, stiute, probate si rasprobate, demonstrate academic, matematic, biologic, fizic... etc, restul sunt doar speculatii, sunt simple teorii, unele dintre ele destul de traznite sau chiar abjecte. Cea de-a treia categorie este si cea care eu o imbratisez, este categoria oamenilor rationali, oamenilor care sunt constienti ca traim intr-o lume materiala, in care exista norme si reguli, ca noi oamenii suntem in varful lantului trofic si ca ne-am organizat intr-o societate bazata pe legi si conduita... insa in acelasi timp suntem oameni care ne traim vietile dand frau liber a ceea ce simtim, ca suntem cei care avem libertatea sa visam, sa ne bucuram de visele noastre, sa iubim, sa intelegem ca pana si ura este ceva care nu se supune microscopului sau laboratorului, ca nimic din toate starile interioare nu au reteta generala sau manual de utilizare. Tot ce tine de individ la nivel emotional e unic in lume. Echilibrul normal si firesc de a te lasa condus in acelasi timp de conduita morala si de normele acestei lumi, dar si de starile interioare la fel de firesti si naturale, adica dogma, emotiile si trairile, dau reteta universala pentru Om. La nivel de individ cei care vor alerga rational spre fericire, vor cauta toata viata si nu vor gasi niciodata perfectiunea,... pentru ca doar ideea de perfectiune se afla exact in partea cealalta,... in acelasi timp cei care nu vor accepta ca lumea este cladita si pe norme, morala si legi acceptate de comun acord, vor ajunge la sfarsitul vietii sa realizeze ca lumea asta materiala, asa cum este ea, era singurul loc in care puteau trai, simti, iubi, rade, plange... o singura data...