Christus Mundi

.... niciodata in vremea adolescentei mele nu am crezut macar o clipa ca voi deveni un credincios,... de fapt daca stau bine sa ma gandesc, nu am avut nici cea mai vaga idee despre cum as fi eu ca un "cel care crede",... am avut intodeauna in minte cliseul acelor oameni simpli, cei mai multi dintre ei, oameni obisnuiti, neaosi,... care se duc la biserica doar pentru ca asa au fost educati de parinti sau bunici, si nicidecum din propriile convingeri... Eu personal nu am intalnit pe vremea copilariei sau adolescentei mele pe cineva care sa se vada vadit, ca practica de enorias sau macar de credincios nepracticant, ii vine dintr-o convingere talmacita interior prin propriile filtre si intelegeri. Este acel sentiment prin care observi, inaintat in varsta deja fiind, la pustanii de liceu care la fiecare tema care tine de divin vor schita un zambet sau chiar o grimasa pe chipul lor "batuti in cap sunt bezmeticii astia cu biserica lor cu tot..." Recunosc ca am fost in aceeasi pozitie, nu am inteles niciodata de ce oamenii intra fara sens intr-o biserica sa asculte "minciuni" si "povesti de adormit si indobitocit" multimea. Daca fac un efort de sinceritate, si acum gandesc cam la fel despre o parte din cei care intra in biserici, pt slujba de Duminica, pt practica aia de lemn in care lucrurile deja se stiu, unde multi dintre ei deja se cunosc la biserica la care se duc,... practic, acea rutina in care se duc doar ca sa nu fie dibuiti prin sat, printre vecini, printre rubedenii,... ca ei nu s-au lasat de biserica, si prin asta ei fac cinste cu prezenta lor celor mai sus enumerati... Doamne fereste si apara!... Imi e greu sa folosesc cuvinte grele despre acesti oameni, insa o voi face pt ca realitatea arata acest lucru, practic si direct foarte multi intra in biserica ca turma de animale... si ies de acolo exact asa cum au intrat... fara sa iti dezvolte macar fugitiv ce s-a spus in ziua respectiva de catre Parinte, ce au invatat nou, cu ce s-au ales... colac peste pupaza vei vedea printre ei multi care afiseaza la iesire un zambet de bucurie, de eliberare, ca au scapat de cosmarul de a sta acolo inauntru intr-o atmosfera fals creata, in care biserica incearca sa le intermedieze contactul cu divinul.... sa ii apropie de Dumnezeu prin simpla prezenta... Nu este un lucru general, exista destui care practica biserica din convingere, din respect pt ceea ce inteleg ei din ideea de Dumnezeu, de divin. Pentru simplu fapt ca multi vor practica biserica doar din rutine mecanice, ideea de Dumnezeu si de divin, va fi intodeauna rastalmacita dupa imaginea celor care intra in biserica doar... ca sa intre si sa iasa, si dupa rutina mecaniceasca preoteasca asa zis teologica... dar fara pic de vocatie sau inclinatie, biserica devine astfel o institutie unde se iau salarii, se factureaza inmormantari, botezuri, etc... Marele sens de forta absoluta, creatoare si atotputernica... se reduce astfel la o gluma proasta, un subiect de ironizat si de non-sens generalizat, biserica devine astfel un loc in care se practica vanzarea de promisiuni pt lumea de apoi, preotii fara vocatie predica doar ce au invatat la orele de teologie, iar multimea ce-i viziteaza e vazuta doar ca o masa de berbeci imbroboditi cu vise si promisiuni desarte... Din motivele astea vor exista intodeauna dispute, Biserica ajuta ca ideea reala de credinta in Dumnezeu sa fie coborata la rang de basm ieftin, de poveste fara fir, de iluzii in spatele carora se practica spertzul si spaga, salariile preotesti devin tinte pt cei care alearga dupa "preotii castiga bine, nu vreau sa ma fac doctor"...Nu domnilor, ideea de Dumnezeu, venirea lui Iisus, rastignirea Lui pe cruce, Predica de pe Munte, decalogul, profetiile lui Isaia si Daniel, Cartea lui Iov... Psalmii.... nu sunt date de ceea ce face Omul prin practica lui in biserici, in rutina scolateasca teologica in care sunt pregatiti preoti fara vocatie sa duca la bun sfarsit o inmormantare, sa predice o slujba indescifrabil si inteligibil, sau sa aseze cutia milei la intrarea in salasul de intermedieri divino-cristice... Ideea de Dumnezeu tine mai intai de toate de intelegere individuala, coerenta si asumata, de insusirea celor citite si intelese intocmai mesajului transmis si receptionat corect... Un crestin nu se socoteste dupa prezenta lui in biserica, nici dupa calcularea numarului minim de pacate lunare sau anuale, ci dupa intelegerea si asumarea celor ce-au fost sau ce vor urma, despre Iisus venit ca Dumnezeu in toata deplinatatea Lui, despre Moise care anunta venirea "Vlastarului" cu mult inainte ca cineva sa poata specula o mare conspiratie in ceea ce priveste "Biblia e un fals, e contrafacuta", despre intelegerea ca tablou general al taraseniei si planului divin. Sa nu fiu gresit inteles ca Omul daca intelege corect mesajul biblic ar avea voie sa fie un pacatos notoriu sau sa evite pe cat posibil biserica, pt simplu fapt ca intelegerea Sfintei Scripturi il absolva de orice,... eu spun doar ca inainte de toate Omul ar trebui sa-si insuseasca cunostiintele necesare ca sa inteleaga ideea de pacat sau de a intra intr-o biserica... Biblia este o carte  care nu este dedicata vreunei elite sau a categorii speciale de oameni,... citirea Bibliei, intelegerea ei, tocmai acel limbaj simplu dar in acelasi timp plin de pilda face ca acei oameni simpli care practica biserica chiar si ca turma de animale sa devina mai pretiosi decat zambetele ironice intalnite in disputele despre Dumnezeu, existenta lui, mesajul biblic in general... Cine va pleca din start ca Biblia minte, ca e falsa, ca e contrafacuta... deci nu o va citi niciodata... nu va putea intelege niciodata nici pe acei care in simplitatea lor aleg biserica ca hobby personal sau de conjuctura, nici lumea in general. Lumea moderna in care traim tinde sa inghesuie Biblia si mesajul acesteia in zona penibilului si vechiului descoperit ca fals, ca escrocherie de proasta factura si ca mesaj perimat de scurgerea timpului,... Omul in epoca contemporana se vede prea progresat si dezvoltat ca sa mai fie "pacalit" de o asemenea poveste... Singura problema a Omului este ca... in progresul si cutezanta lui de a razbate timpul si nevoile, este la fel de rau, de avar, de emotiv, de suferind sau bucuros, de razbunator si egoist, de iubitor sau empatic...de sucit, razvratit, umil sau incomplet... ca pe vremea lui Avraam, Moise, David sau Iisus...
Voi fi de acord intodeauna cu oamenii simpli, chiar daca ei nu stiu intodeauna ce fac sau spun, insa sunt corecti si binevoitori in intentiile lor... decat oamenii sofisticati, considerati elita sau clasa aparte in societate, minciuna intentionata si perpetua, acei indivizi batuti in cuie pe ideea "eu vad lumea in felul meu, ca asa mi-e bine mie"... ingamfarea gomoasa, principiile alese din locuri dubioase, conceptiile gen "eu sunt zeul meu" sau "eu am lumea mea, asa cum o vad eu".... Cei care vor cauta sa persifleze Biblia prin giumbuslucuri gen - "au fost si alte scrieri mult mai vechi decat Biblia" sau "Biblia a fost scrisa pt a manipula omenirea",... acestora le voi da un hint - Biblia este singura carte in care Dumnezeul absolut vrea sa fie Om, iar Omul ca raspuns... vrea sa fie Zeu...