MyPaint

Intamplator zilele trecute am avut ocazia sa aflu link-ul de descarcare a unei carti,... spun intamplator pt ca acel link nu imi era dat mie, ci unei alte persoane. Curiozitatea m-a impins sa dau clasicul click si sa descarc acea carte. Toate bune si frumoase, inceput de carte promitator, lectura usoara,... si mai ales un subiect incitant, "Cum sa devii barbatul superior"... ma rog, ceva de genul. .. Doar simplu fapt ca cineva incearca sa dea o reteta aproape perfecta de a gasi drumul corect catre pozitia de barbat superior in societate, si mai ales catre pozitia de barbat superior in fata femeilor, iti starneste mai mult decat simpla curiozitate..., desi nu ma socotesc genul de mascul care am vreo metoda eficace proprie in "cum sa vrajesti o femeie", nu sunt nici genul de barbat care nu poate "marca" in fata unei posibile "victime"... Stiu ca exprimarea de mai sus poate atrage critici din zona feminismului, insa eu nu fac decat sa spun lucrurilor astfel, in cazul asta sub forma satirica, pt ca nu vreau sa fiu inteles ca as desface firul in patru la modul serios, filozofic sau... de ce nu, la modul perfectionist in subiectul asta. Nu ar conta prea mult probabil daca cineva ar observa vreo forma de seriozitate in ceea ce spun, insa daca chiar s-ar intampla asta, as risca sa fiu acuzat fix de ceea ce vreau eu sa acuz in cele ce urmeaza. Spuneam ca toate bune si frumoase cu acest inceput de carte,... sfaturi de bun simt, deosebirea dintre barbatul de tip clasic, libidinos, mecanic, tactici fixe, ala care stie cum se face, barbat care se impune dupa reguli si retetar garantat.... asa zisul macho, acel tip de barbat care-si impune sa aiba o forma de misoginism doar ca sa dea dovada de virilitate si de masculinitate verticala, si asa zisul  barbat modern, cu o alta abordare, mai libertina, mai degajata, fara preconceptii, un "open mind" , modernist dar in acelasi timp principial, acel barbat care da si observa valoarea unui caracter frumos, care exprima un caracter frumos...,  care inspira incredere si respecta femeia ca fiinta, barbatul lipsit de prejudecati....etc. Boooon! Acceptabil... Din start lecturarea te acapareaza si te face sa continui... Dar asta pana la un anumit punct... Dupa cateva pagini citite frumos, simplu, dar "pe fir", "pe carare", mi s-a aprins beculetul... Cum doamne iarta-ma sa scrii dupa numai cateva pagini "un barbat adevarat, superior nu tine cont de reguli", sau "un barbat superior nu foloseste premeditarea, el doar traieste momentul, deschis, spontan..." Pai, stati putin! Aloooo...!!!..! Daca tu scrii o carte in care spui cum sa faci ca barbat, cum sa fii, cum sa te comporti, cum anume sa gandesti, cum sa abordezi.... inseamna ca trasezi un set de reguli pt un anumit succes, trasezi o conduita pt o masculinitate ravnita, acea reteta pt a fi eficace, a fi placut.... si in timp ce trasezi regulile astea spui printre randuri "un barbat adevarat, superior, nu este constrans de reguli"....? Alooo! Pai hotaraste-te, regula este sa nu tii cont de regula?... @$&+!😜🤕�😩&$@!!!! E ca si cum a-i scrie o carte cu reguli despre cum esti gratioasa ca femeie cand te dezbraci... si cartea sa se intituleze "Femeile nu se dezbraca niciodata la vedere", sau sa scrii sfaturi si reguli despre cum e bine sa scurtezi si sa faci un tiv la o fusta si cartea sa se intituleze "Duceti-va fusta intodeauna la croitor!", sau sa scrii detaliat dedesubtul gastronomic si plin de mister al prajiturii Tiramisu, iar cartea sa se intituleze "Nu mancati niciodata dulciuri".... Am mai intalnit aceeasi poveste si cativa ani in urma, era la moda un anumit curent "Dezvoltarea personala"... Pare la fel de incitant ca dupa un anumit timp, in viata, dupa anumite experiente, sa te incerce ideea de "nu sunt destul de bun ca individ, am gresit, sunt constient si vreau sa aflu de ce si mai ales cum sa fac, sa ma autocompletez, sa invat, sa stiu...." Asadar atunci cand gandesti in cheia asta, tema "Dezvoltare personala" pare acel lucru tintit bine, lucrul care lipsea, cutia Pandorei,... Exact ca la tema cu "barbatul superior" inceputul pare promitator, intalnesti lucruri care prezinta interes imediat, lucruri care par aduse din alta lume,... exact ce lipsea,.... Dar nu,... a fost deajuns sa intalnesc dupa doar cateva spicuiri o anumita distinsa doamna care isi tot facea reclama in mediul online, si probabil nu numai, la ceva de genul "Eu te pot ajuta sa te dezvolti personal".... @+%*&$#🙄😅🤔🤕...... Cuuuummm? Cum te poate ajuta cineva sa te dezvolti personal? Cum poate cineva sa ma invete despre mine, despre acel "personal" al meu? ca sa zic asa.... Cum? Daca e personal, daca e intim, daca e al meu, in mine, despre mine, pentru mine, cu mine.... cuuuummm??? Cum sa te dichiseasca cineva in ale tale, in tine, cum sa simti, cum sa.... cuumm??? Mai corect ar fi sa spuna "Eu iti pot spala creierul... personal"....Mai degraba asa, daca vrei sa fi onest/a... In general lucrurile mari, care conteaza in viata, educatia, bunul simt, modestia, buna masura, diferenta intre bine si rau, sunt lucruri  care tin de pregatirea infantila, de cresterea corecta in familie, mai apoi de pregatirea in scoala, si in sfarsit de experienta de viata care se cumuleaza in timp, cu bune si cu rele... toate astea sunt norme cu care te dezvolti intr-adevar sub influenta unor persoane, parinti, profesori, prieteni... insa acel "personal" tine de fiecare in parte, acel detaliu interior care imbina ratiunea cu simtirea este dat strict de fiecare individ in parte pt el insusi, de la el pt el cu el. Rezultatul unui caracter placut dar just, al unei personalitati care imbratiseaza valorile corecte ale acestei lumi tin de interior personal,... nu de dezvoltare personala data din exterior. Aceasta cautare a perfectionismului ca individ nu este o idee gresita neaparat, insa este neavenita daca piatra de temelie a individului nu exista, acea norma de care spuneam mai sus - educatia, bunul simt, diferenta dintre bine si rau.... Normele astea sunt puse la mijloc, pt toti, de comun acord preferabil obligatorii, pt o societate sanatoasa, norme care asigura acel moment din viata pt dezvoltare personala, individuala, eficace si ideala. Acel "personal" da culoare acestei lumi, o lume colorata unde indivizii sunt paleta de culori iar panza este norma obligatorie unui tablou frumos, placut.... Toate culorile stau pe aceeasi panza, pe acelasi suport. Pastelul vietii si al lumii asteia, frumusetea, sentimentul de fericire, de implinire, de pofta de viata, de tot ce inseamna "eu traiesc"... a fost intodeauna zguduit de perfizenia, de paradoxul unor culori umane, care desi isi poarta propria culoare vor sa schimbe panza pe care stau.... Ce pictor dupa ce a terminat tabloul si-ar dori sa schimbe panza acelui tablou? Ce gospodina si-ar dori dupa ce a terminat ciorba, ca sa-i dea un gust mai bun, sa schimbe cratita? Retetele "barbatului superior, dorit, adulat" .... nu exista, reteta "femeia fatala..." nu exista, reteta "personalului propriu dezvoltat de un altul" deasemeni nu exista..., lucrurile care tin de uman, de nuanta, de detalii individuale tin de fiecare in parte, si desi fiecare in parte e unic, toate astea la un loc reprezinta diversitatea, placutul, frumosul, si construiesc tabloul general al acestei lumi. Suportul va ramane intodeauna acelasi, educatia, bunul simt, buna masura, diferenta dintre bine si rau... Pt ca la inceputul textului spuneam ca pot fi acuzat de ipocrizie o sa ma justific astfel, tot ceea ce spun eu despre oameni si lume in general reprezinta acel suport acceptat de toti, ca regula generala pt o lume ca intreg, deci lipsita de subiectivism... Mi-as dori ca oamenii ce rastalmacesc firescul lucrurilor sa faca diferenta clara intre general si individual, panza si culoare, norma generala si personalitate individuala. Desi noi ca oameni suntem supusi sa ne imprumutam nuantele, sa ne amestecam culorile,... suportul va ramane mereu acelasi,... aveti grija de panza si frumusetea culorii vine de la sine.